repede

Etimologie

Din latină rapidus, rapide.

Pronunție

• AFI: /'re.pe.de/

Adjectiv

1. (despre mișcări) care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; (p.ext.) (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid.
2. (despre timp) care trece cu repeziciune.
3. (despre oameni și manifestările lor) iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit.
4. (despre agenți fizici) care se manifestă cu putere dar nu durează mult; care trece iute.
5. (despre dealuri, planuri etc.) foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt.
6. (despre drumuri) care duce la țintă în cel mai scurt timp.

Substantiv

1. gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris).

Adverb

1. iute, cu zor, în grabă.
2. îndată, imediat, deodată, brusc.
3. devreme, de timpuriu, prea curând.

Anagrame

• depere

Referințe

• DEX '98 via DEX online