zor
română
Etimologie
Din turcă zor „silă, forță”.
Pronunție
- AFI: /zor/
Substantiv
| Declinarea substantivului zor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zor | invariabil |
| Articulat | zorul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | zorului | invariabil |
| Vocativ | zorule | invariabil |
- activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire.
- necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- Zor-zor = în mare grabă
- A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă
- A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista
- A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra
- A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva)
- A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva)
- Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie?
- A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să..
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer zur.
Interjecție
- formă alternativă pentru zur.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.