iute

română

Etimologie

Din slavă (veche) ljutŭ.

Pronunție

  • AFI: /ˈju.te/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
iute
Singular Plural
Masculin iute iuți
Feminin iute iuți
Neutru iute iuți
  1. care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt.
    Om iute.
    Replică iute.
  2. care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid.
    Cal iute.
    Mers iute.
  3. (adverbial) în grabă, repede, imediat, îndată.
    S-a dus iute acolo.
  4. care se produce cu tărie, cu forță.
    Ploaie iute.
  5. care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent.
  6. care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant.
    Mâncare iute.
    Gust iute.
  7. care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută.
    Miros iute.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.