enerva

română

Din franceză énerver < latină enervare.

Conjugarea verbului (se) enerva
Infinitiv	a (se) enerva
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) enervez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) enerveze
Participiu	enervat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune.
Îl enervează cu insistențele.

agasa, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra, (livr.) tracasa, (pop.) ciudi, zădărî, (reg.) zăhătui, (Mold.) chihăi, (Ban.) zăgălui, (Mold. și Bucov.) zăhăi, (înv.) scârbi, (pop. fig.) ardeia, (reg. fig.) scociorî

a (se) înfuria

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.