expeditiv

română

Etimologie

Din franceză expéditif.

Pronunție

  • AFI: /eks.pe.di'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
expeditiv
Singular Plural
Masculin expeditiv expeditivi
Feminin expeditivă expeditive
Neutru expeditiv expeditive
  1. (adesea adverbial) care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.