ușurință
română
Etimologie
Din ușor + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /u.ʃu'rin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ușurință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ușurință | ușurințe |
| Articulat | ușurința | ușurințele |
| Genitiv-Dativ | ușurinței | ușurințelor |
| Vocativ | ușurință | ușurințelor |
- faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate.
- (rar) înlesnire, avantaj, favoare.
- nesocotință, neseriozitate; superficialitate.
- (înv.) înviorare, întremare (a unui bolnav).
- (înv.) însușire a unui lucru lipsit de greutate.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu (multă sau mare) ușurință =
- fără greutate, fără efort.
- cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.