iuți

română

Etimologie

Din iute.

Pronunție

  • AFI: /juˈʦi/


Verb


Conjugarea verbului
iuți
Infinitiv a iuți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 iuțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să iuțească
Participiu iuțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi.
    Își iuțește pașii.
  2. (v.refl.) a deveni mai tare, mai intens.
    Vântul s-a iuțit.
  3. (v.refl.) (rar) a se enerva, a se supăra, a se mânia ușor.
  4. (v.tranz. și refl.) a da sau a căpăta un gust înțepător, usturător, picant.
    Mâncarea s-a iuțit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.