iuțire
română
Etimologie
Din a iuți.
Pronunție
- AFI: /juˈʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului iuțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iuțire | iuțiri |
| Articulat | iuțirea | iuțirile |
| Genitiv-Dativ | iuțirii | iuțirilor |
| Vocativ | iuțire | iuțirilor |
- (rar) acțiunea de a (se) iuți și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.