grabnic

română

Etimologie

Din grabă + sufixul -nic.

Pronunție

  • AFI: /'grab.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
grabnic
Singular Plural
Masculin grabnic grabnici
Feminin grabnică grabnice
Neutru grabnic grabnice
  1. (adesea adverbial) care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere.
    Mers grabnic.
    Moarte grabnică.
    Treabă grabnică.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.