întârzia

română

Etimologie

Din în + târziu.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tɨr.ziˈa/


Verb


Conjugarea verbului
întârzia
Infinitiv a întârzia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întârzii
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întârzie
Participiu întârziat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar.
    A întârziat mai mult la băutură.
  2. a face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut.
  3. (v.tranz.) a împiedica pe cinevasăvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen.
    A mai întârziat soluționarea problemei.
  4. a rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut.
    Să nu întârzii mult acolo!

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.