tărăgăna

română

Variante

Etimologie

Din a trăgăna („a trage” < latina populară).

Pronunție

  • AFI: /tə.rə.gə'na/


Verb


Conjugarea verbului
tărăgăna
Infinitiv a tărăgăna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 tărăgănez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să tărăgăneze
Participiu tărăgănat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare.
  2. (v.tranz.) a merge încet, anevoie, târându-și picioarele.
  3. (v.tranz.) a vorbi rar, lungind silabele.
  4. (v.refl. impers.) (despre vreme, timp) a dura, a se prelungi.
  5. (v.intranz.) (reg.) a cânta alene, cu jale, a doini.
  6. (v.intranz.) (despre vânt) a adia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.