amâna

română

Etimologie

Din a + mâne (= mâine).

Pronunție

  • AFI: /a.mɨ'na/


Verb


Conjugarea verbului
amâna
Infinitiv a amâna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 amân
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să amâne
Participiu amânat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial.
  2. (v.tranz.) a purta cu vorba pe cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.