amânare

română

Etimologie

Din a amâna.

Pronunție

  • AFI: /a.mɨ'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
amânare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amânare amânări
Articulat amânarea amânările
Genitiv-Dativ amânării amânărilor
Vocativ amânareo amânărilor
  1. acțiunea de a amâna și rezultatul ei.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) fără amânare = îndată.
  • (înv.) cu amânare = în tihnă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.