terminare

română

Etimologie

Din verbul a termina.

Pronunție

  • AFI: /ter.mi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
terminare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ terminare terminări
Articulat terminarea terminările
Genitiv-Dativ terminării terminărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a termina și rezultatul ei.

Cuvinte derivate


Traduceri




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină terminare < terminō.

Pronunție

  • AFI: /termi'nare/


Verb

  1. a termina, a încheia, a conchide
  2. a fini, a sfârși

Sinonime

Antonime

  • iniziare

Cuvinte derivate

  • terminabile
  • terminatore
  • terminazione
  • termine

Referințe




latină

(Latina)

Etimologie

Derivat regresiv din terminō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de infinitiv prezent pentru terminō.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.