finire
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină fīnīre < fīniō < fīnis.
Pronunție
- AFI: /fi.ˈni.re/
Verb
Cuvinte derivate
- fine
- finibile
- finimondo
- finirla
- finito
- finitore, finitrice
- finitura
- finizione
- rifinire
Cuvinte apropiate
- finale
Conjugare
| infinitiv prezent | finire | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Gerunziu | finendo | ||||||
| Prezent perfect | finente | ||||||
| Trecut perfect | finito | ||||||
| Persoana | singular | plural | |||||
| I | II | III | I | II | III | ||
| Indicativ | io | tu | lui/lei | noi | voi | loro | |
| Prezent | finisco | finisci | finisce | finiamo | finite | finiscono | |
| Imperfect | finivo | finivi | finiva | finivamo | finivate | finivano | |
| Mai mult ca perfect | finii | finisti | finì | finimmo | finiste | finirono | |
| Viitor | finirò | finirai | finirà | finiremo | finirete | finiranno | |
| Condițional | finirei | finiresti | finirebbe | finiremmo | finireste | finirebbero | |
| Subjunctiv | che io | che tu | che lui/che lei | che noi | che voi | che loro | |
| Prezent | finisca | finisca | finisca | finiamo | finiate | finiscano | |
| Imperfect | finissi | finissi | finisse | finissimo | finiste | finissero | |
| Imperativ | - | tu | lui/lei | noi | voi | loro | |
| finisci | finisca | finiamo | finite | finiscano | |||
latină
(Latina)
Etimologie
Derivat regresiv din fīniō.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
- forma de infinitiv prezent pentru fīniō.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.