fini

română

Etimologie

Din franceză finir < latină finire.

Pronunție

  • AFI: /fi'ni/


Verb


Conjugarea verbului
fini
Infinitiv a fini
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 finesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să finească
Participiu finit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a sfârși, a isprăvi, a termina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.