fine

română

Etimologie

Din italiană fine, franceză fin, enfin.

Pronunție

  • AFI: /'fi.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
fine
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fine invariabil
Articulat finele invariabil
Genitiv-Dativ finelui invariabil
Vocativ fine invariabil
  1. (livr.) sfârșit.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.