termine

Vezi și : terminé

română

Etimologie

Din termina.

Pronunție

  • AFI: /ˈter.mi.ne/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru termina.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru termina.




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină terminus sau termen.

Pronunție

  • AFI: /'tɛrmine/


Substantiv

termine m., termini pl.

  1. terminare, capăt, sfârșit, limită
  2. termen, durată, interval, perioadă
  3. (lingv.) termen, cuvânt
  4. (p. ext.) scop, obiectiv, țintă
  5. (mat.) termen

Sinonime

Cuvinte derivate

  • terminale
  • terminare
  • terminazione
  • terminismo
  • terminologia

Cuvinte compuse

  • termine ultimo

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.