timp
română
Etimologie
Din latină tempŭs. Confer italiană tempo, portugheză tempo, provensală temps, franceză temps, catalană temps și spaniolă tiempo.
Pronunție
- AFI: /timp/
Substantiv
| Declinarea substantivului timp | ||
| n. și (înv.) m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timp | timpuri |
| Articulat | timpul | timpurile |
| Genitiv-Dativ | timpului | timpurilor |
| Vocativ | timpule | timpurilor |
I.
- (fiz.) mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor.
II.
- durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.
- (înv.) anotimp.
- perioadă determinată istoric; epocă.
- (la pl.) împrejurări.
III.
- (met.) stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici.
- Timp ploios.
IV.
- (gram.) categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri.
- (gram.) fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului.
Sinonime
II.
III.
- 1: (met.) vreme
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- timp de înjumătățire
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
|
|
Locuțiuni
- (loc. conj.) Cât timp... = în toată perioada în care...
- (loc. adv.) De la un timp sau (rar) dintr-un timp = începând de la un moment dat.
- Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea.
- La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu.
- Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată.
- (În) tot timpul = mereu, întruna.
- În același timp = simultan; de asemenea.
Expresii
- E timpul (să...) = a venit momentul (să...)
- (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit
- A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat)
- Pe timpuri = demult, odinioară
Vezi și
vedeți și
Traduceri
fiecare dintre fazele unei mișcări, ale unei acțiuni
|
|
stare meteorologică într-o perioadă dată (într-o anumită regiune)
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului timp | ||
| m. și (rar) n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timp | timpi |
| Articulat | timpul | timpii |
| Genitiv-Dativ | timpului | timpilor |
| Vocativ | - | - |
- (tehn.) fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc.
- (tehn.) fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia.
- Motor în patru timpi.
- (muz.) fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie.
Sinonime
Expresii
- În doi timpi și trei mișcări = foarte repede
Traduceri
(muz.) fiecare dintre părțile egale ca durată care alcătuiesc o măsură
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.