temperament

română

Etimologie

Din franceză tempérament < latină temperamentum.

Pronunție

  • AFI: /tem.pe.ra'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
temperament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ temperament temperamente
Articulat temperamentul temperamentele
Genitiv-Dativ temperamentului temperamentelor
Vocativ temperamentule temperamentelor
  1. ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase ale unei persoane, care determină diferențieri psihice și de comportament între indivizi; fire.
  2. energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.