avânt

română

Etimologie

Din a avânta (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /a'vɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
avânt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ avânt avânturi
Articulat avântul avânturile
Genitiv-Dativ avântului avânturilor
Vocativ avântule avânturilor
  1. vioiciune, energie, forță în mișcări.
  2. însuflețire, elan, entuziasm.
  3. dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.).

Locuțiuni

  • (loc.vb.) a-și lua avânt = a se avânta.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.