eră

Vezi și : era, Era, ERA, -era, -erà, erä, æra, êrà, эра

română

Etimologie

Din franceză ère < latină aera.

Pronunție

  • AFI: /ˈe.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
eră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eră ere
Articulat era erele
Genitiv-Dativ erei erelor
Vocativ eră erelor
  1. perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor.
  2. epocă.
  3. cea mai mare subdiviziune a timpului geologic.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.