an
română
Etimologie
Din latină annus.
Pronunție
- AFI: /an/
Substantiv
| Declinarea substantivului an | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | an | ani |
| Articulat | anul | anii |
| Genitiv-Dativ | anului | anilor |
| Vocativ | ... | ... |
- perioadă de timp cuprinzând 12 luni, în care Pământul face o revoluție în jurul Soarelui.
- stadiu de studiu în unele forme de învățământ.
- (urmat de determinări)
- Anii de studenție
- Anii de ucenicie.
- măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru.
- Copil de cinci ani.
- (la pl.) epocă din viață; vreme.
- Anii copilăriei.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- an agricol
- an bisect
- an de an
- anii copilăriei
- anii de studenție
- an-lumină
- Anul Nou
Locuțiuni
- (loc.adv.) În anul... = în cursul anului...
- La anul = în cursul anului viitor.
- Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) în urmă.
- De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme.
- An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu.
- Cu anii = ani întregi, ani îndelungați.
- La (sau într-) un an o dată = o singură dată într-un an; rar.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină anno.
Pronunție
- AFI: /an/
Adverb
- (pop.) anul trecut, acum un an.
- (precedat de „mai”) acum câțiva ani.
- S-a sculat mai an bădica Traian.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer a.
Prefix
- formă alternativă pentru a.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.