vechime

română

Etimologie

Din vechi + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /ve'ki.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
vechime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vechime invariabil
Articulat vechimea invariabil
Genitiv-Dativ vechimii invariabil
Vocativ vechime invariabil
  1. faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi.
  2. numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție.
  3. vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.