slujbă

română

Etimologie

Din slavă (veche) služĩba.

Pronunție

  • AFI: /ˈsluʒ.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
slujbă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slujbă slujbe
Articulat slujba slujbele
Genitiv-Dativ slujbei slujbelor
Vocativ slujbă slujbelor
  1. îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post.
  2. (pop.) stagiu militar.
  3. (rar) misiune, sarcină, însărcinare.
  4. (înv.) serviciu făcut cuiva.
  5. îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză
  • (înv.) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.