însărcinare
română
Etimologie
Din a însărcina.
Pronunție
- AFI: /ɨn.sər.ʧiˈna.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului însărcinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | însărcinare | însărcinări |
| Articulat | însărcinarea | însărcinările |
| Genitiv-Dativ | însărcinării | însărcinărilor |
| Vocativ | însărcinare | însărcinărilor |
- acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; misiune, îndatorire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.