divin

română

Etimologie

Din latină divinus. Confer franceză divin, italiană divino.

Pronunție

  • AFI: /diˈvin/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
divin
Singular Plural
Masculin divin divini
Feminin divină divine
Neutru divin divine
  1. considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor.
    Pronia divină.
  2. făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu.
    Serviciu divin.
  3. (fig.) înzestrat cu însușiri cu totul excepționale.
    Voce divină.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
divin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ divin divini
Articulat divinul divinii
Genitiv-Dativ divinului divinilor
Vocativ ' '
  1. (în Republica Moldova; de la distilat de vin) băutură spirtoasă obținută din distilate de vin, învechite cel puțin 3 ani, cu adaos de apă dedurizată, sirop de zahăr și, după caz, cu caramel de zahăr și ape alcoolizate, până la obținerea caracteristicilor organoleptice și fizico-chimice stabilite în reglementările tehnice respective.[1]

Sinonime


Traduceri

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din latină divinus.

Pronunție

  • AFI: /di.vɛ̃/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
divin
Singular Plural
Masculin divin divins
Feminin divine divines
  1. divin

Antonime

  • diabolique, humain, profane, satanique, terrestre

Cuvinte derivate

  • divinement
  • divinisation
  • diviniser
  • divinité

Cuvinte compuse

  • divin enfant
  • droit divin
  • office divin
  • personnes divines

Cuvinte apropiate

  • céleste
  • sacré

Expresii

  • être divin
  • monarchie de droit divin
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.