minunat
română
Etimologie
Din a (se) minuna.
Pronunție
- AFI: /mi.nu'nat/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului minunat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | minunat | minunați |
| Feminin | minunată | minunate |
| Neutru | minunat | minunate |
- (adesea adverbial) care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); (p.ext.) care uimește prin frumusețe; încântător, splendid.
- foarte bun, excepțional.
- (în basme) care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale.
- vrăjit, fermecat.
- mirat, surprins.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.