preot

română

Etimologie

Din latină prĕbĭter, variantă vulgară a lui prĕsbyter (< presbiterum).

Pronunție

  • AFI: /'pre.ot/


Substantiv


Declinarea substantivului
preot
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ preot preoți
Articulat preotul preoții
Genitiv-Dativ preotului preoților
Vocativ ' '
  1. slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult.
    Preot ortodox.
  2. (fig.) cel care slujește un ideal, o învățătură.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.