preot
română
Etimologie
Din latină prĕbĭter, variantă vulgară a lui prĕsbyter (< presbiterum).
Pronunție
- AFI: /'pre.ot/
Substantiv
| Declinarea substantivului preot | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preot | preoți |
| Articulat | preotul | preoții |
| Genitiv-Dativ | preotului | preoților |
| Vocativ | ' | ' |
- slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult.
- Preot ortodox.
- (fig.) cel care slujește un ideal, o învățătură.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Cuvinte compuse
Traduceri
slujitor al cultului
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.