oficia
română
Etimologie
Din franceză officier.
Pronunție
- AFI: /o.fi.ʧi'a/
Verb
| Conjugarea verbului oficia | |
| Infinitiv | a oficia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
oficiez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să oficieze |
| Participiu | oficiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face o slujbă bisericească; a sluji în biserică.
- (v.tranz.) a săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.