biserică

română

Etimologie

Din latină băsĭlĭca.

Pronunție

  • AFI: /bi'se.ri.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
biserică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ biserică biserici
Articulat biserica bisericile
Genitiv-Dativ bisericii bisericilor
Vocativ ' '
  1. clădire destinată celebrării unui cult creștin.
  2. instituția creștinismului în ansamblu.
  3. comunitate religioasă de același cult.
    Biserica ortodoxă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • biserica catolică
  • biserica ortodoxă
  • biserica protestantă

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios
  • A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
  • A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.