biserică
română
Etimologie
Din latină băsĭlĭca.
Pronunție
- AFI: /bi'se.ri.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului biserică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | biserică | biserici |
| Articulat | biserica | bisericile |
| Genitiv-Dativ | bisericii | bisericilor |
| Vocativ | ' | ' |
- clădire destinată celebrării unui cult creștin.
- instituția creștinismului în ansamblu.
- comunitate religioasă de același cult.
- Biserica ortodoxă.
Sinonime
Cuvinte derivate
- bisericesc
- bisericește
- bisericos
- bisericuță
- îmbiserici
- îmbisericire
Cuvinte compuse
- biserica catolică
- biserica ortodoxă
- biserica protestantă
Cuvinte apropiate
Expresii
- A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios
- A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
- A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute
Traduceri
edificiu construit și amenajat special pentru celebrarea cultului creștin
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.