church

Vezi și : Church

engleză

(English)

Variante

  • (ieșit din uz) churche

Etimologie

Din engleza medie chirche, care provine din engleza veche ċiriċe < proto-germanică *kirikōn. De origine greacă κυριακόν (kuriakon), forma neutră al lui κυριακός (kuriakos) < κύριος (kurios, "domn, stăpân").

Pronunție

  • AFI: /'ʧɜːʧ/ (Anglia)
  • AFI: /'tʃɜrtʃ/ (SUA)


Substantiv

church, (nenumărabil și numărabil; pl. churches)

  1. (numărabil) biserică
    This building used to be a church before being converted into a library.
  2. (numărabil) biserică (ortodoxă etc.)
    The Church of England separated from the Roman Catholic Church in 1534.
  3. (numărabil) credincioși
    These worshippers comprise the Church of Christ.
  4. (nenumărabil) serviciu divin, slujbă
    She wanted to be married in church.

Sinonime

  • 1: (bis.) chapel, (reg., în Scoția) kirk
  • 3: (bis.) congregation

Cuvinte derivate

  • churchgoer
  • churchman
  • churchmouse
  • churchy
  • churchyard

Cuvinte compuse

  • broad church
  • church-going
  • Church of England
  • Church of Rome
  • Roman Catholic Church

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to church
Infinitiv to church
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 churches
Trecut simplu churched
Participiu trecut churched
Participiu prezent churching
  1. (rar) a duce la biserică (pomana) noului născut
  2. a se introduce în rândul credincioșilor

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.