κύριος
greacă
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă antică κύριος (kúrios) < compus din κῦρος (kûros, „superioritate, dominație”) + -ιος (-ios).
Pronunție
- AFI: /ˈci.ɾi.os/
Substantiv
κύριος (kýrios)
| Declinarea substantivului κύριος | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | κύριος | κύριοι |
| Genitiv | κυρίου | κυρίων |
| Acuzativ | κύριο | κυρίους |
| Vocativ | κύριε | κύριοι |
Sinonime
- 1: (abr.) κ., κος
Cuvinte apropiate
- Κύριος
- κυρία
- Κυριακή
- σαββατοκύριακο
Descendenți
- română: chir
Vezi și
- δεσποινίς
Adjectiv
κύριος (kýrios)
| Declinarea adjectivului κύριος | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | κύριος | κύριοι |
| Feminin | κύρια | κύριες |
| Neutru | κύριο | κύρια |
Cuvinte derivate
- κύρια σελίδα
- κυρίως
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.