cult

română

Etimologie

Din franceză culte < latină cultus.

Pronunție

  • AFI: /kult/


Substantiv


Declinarea substantivului
cult
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cult culte
Articulat cultul cultele
Genitiv-Dativ cultului cultelor
Vocativ cultule cultelor
  1. omagiu care se aduce divinității prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii.
  2. sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de cineva sau de ceva.
  3. religie, confesiune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.