religie

română

Etimologie

Din franceză religion < latină religio, religionis, germană Religion.

Pronunție

  • AFI: /re'li.ʤi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
religie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ religie religii
Articulat religia religiile
Genitiv-Dativ religiei religiilor
Vocativ religie religiilor
  1. sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință.
  2. (fig.) crez, cult.
  3. disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei date.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.