dogmă

română

Etimologie

Din franceză dogme < latină dogma.

Pronunție

  • AFI: /ˈdog.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dogmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dogmă dogme
Articulat dogma dogmele
Genitiv-Dativ dogmei dogmelor
Vocativ dogmă dogmelor
  1. învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții.
  2. teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.