comunitate
română
Etimologie
Din comun + sufixul -itate (după franceză communauté < latină communitas, -atis). Confer italiană comunità.
Pronunție
- AFI: /ko.mu.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului comunitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comunitate | comunități |
| Articulat | comunitatea | comunitățile |
| Genitiv-Dativ | comunității | comunităților |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun.
- Comunitate de limbă.
- Comunitate de interese.
- grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc.
Sinonime
- 1-2: colectivitate
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- comunitate etnică
Cuvinte apropiate
Traduceri
grup de oameni cu interese, credințe, obiceiuri, norme de viață comune
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.