comunicare

română

Etimologie

Din a comunica.

Pronunție

  • AFI: /ko.mu.ni'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
comunicare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comunicare comunicări
Articulat comunicarea comunicările
Genitiv-Dativ comunicării comunicărilor
Vocativ comunicare comunicărilor
  1. acțiunea de a comunica și rezultatul ei.
  2. înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură.
  3. prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.