veste
română
Etimologie
Din slavă (veche) vestĩ.
Pronunție
- AFI: /'ves.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului veste | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | veste | vești |
| Articulat | vestea | veștile |
| Genitiv-Dativ | veștii | veștilor |
| Vocativ | veste | veștilor |
- fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație.
- zvon; (p.ext.) faimă, renume.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate.
Expresii
- A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti
- A prinde de veste = a afla ceva (la timp)
- Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi?
- A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.