noutate

română

Etimologie

Din latină novitas, novitatem, franceză nouvelle (după nou).

Pronunție

  • AFI: /no.uˈta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
noutate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ noutate noutăți
Articulat noutatea noutățile
Genitiv-Dativ noutății noutăților
Vocativ noutate noutăților
  1. însușirea de a fi nou.
  2. (concr.) lucru nou, de curând pus în circulație, de-abia descoperit etc.
  3. veste, știre recentă (și interesantă); novita, nuvelă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.