posesiune

română

Variante

Etimologie

Din franceză possesion < latină possessio, possessionis.

Pronunție

  • AFI: /po.se.si'u.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
posesiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ posesiune posesiuni
Articulat posesiunea posesiunile
Genitiv-Dativ posesiunii posesiunilor
Vocativ posesiune posesiunilor
  1. faptul de a poseda; stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva.
  2. (înv.) proprietate (de pământ); moșie.
  3. țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.