țară
română
Etimologie
Din latină terra.
Pronunție
- AFI: /'ʦa.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului țară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țară | țări |
| Articulat | țara | țările |
| Genitiv-Dativ | țării | țărilor |
| Vocativ | țaro | țărilor |
- teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
- locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
- (În opoziție cu oraș) mediu rural.
- (prin extensie) locuitorii unei țări.
Sinonime
Antonime
- oraș (3)
- străinătate (4)
Cuvinte derivate
Traduceri
stat
|
|
fost teritoriu independent
|
|
la țară (opus orașului)
|
|
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.