țară

română

Etimologie

Din latină terra.

Pronunție

  • AFI: /'ʦa.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țară țări
Articulat țara țările
Genitiv-Dativ țării țărilor
Vocativ țaro țărilor
  1. teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
  2. locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
  3. (În opoziție cu oraș) mediu rural.
  4. (prin extensie) locuitorii unei țări.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.