comunicație

română

Variante

Etimologie

Din franceză communication < latină communicatio, communicationis.

Pronunție

  • AFI: /ko.mu.ni'ka.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
comunicație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comunicație comunicații
Articulat comunicația comunicațiile
Genitiv-Dativ comunicației comunicațiilor
Vocativ comunicație comunicațiilor
  1. mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact.
  2. sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației.

Cuvinte compuse

  • cale de comunicație
  • comunicații de masă
  • comunicații fără fir
  • Comunicații Internaționale
  • comunicații radio
  • comunicații spațiale
  • comunicații telefonice
  • Ministerul Comunicațiilor


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.