bisericuță

română

Etimologie

Din biserică + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /bi.se.ri'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bisericuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bisericuță bisericuțe
Articulat bisericuța bisericuțele
Genitiv-Dativ bisericuței bisericuțelor
Vocativ bisericuță bisericuțelor
  1. diminutiv al lui biserică.
  2. (fig.) cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.