cuibări

română

Etimologie

Din cuibar.

Pronunție

  • AFI: /kuj.bəˈri/


Verb


Conjugarea verbului
cuibări
Infinitiv a cuibări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 cuibăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să cuibărească
Participiu cuibărit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (despre păsări) a-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre oameni și despre animale) a se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui.
  3. (v.refl.) (fig.) a se adăposti.
  4. (v.refl.) (fig.) a se aciua, a se pripăși.
  5. (v.tranz.) (rar) a așeza găinile în cuibar.
  6. (v.tranz.) a mușuroi porumbul, cartofii etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.