cuibar

română

Etimologie

Din cuib + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /kujˈbar


Substantiv


Declinarea substantivului
cuibar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuibar cuibare
Articulat cuibarul cuibarele
Genitiv-Dativ cuibarului cuibarelor
Vocativ cuibarule cuibarelor
  1. loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle.
  2. instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle.
  3. ou care se lasă în cuibar pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul.
  4. cuib.
  5. (fig.) culcuș.
  6. (fig.) sălaș, locuință; cuib.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.