brăcui

română

Etimologie

Din brac + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /brə.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
brăcui
Infinitiv a brăcui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 brăcuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să brăcuiască
Participiu brăcuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a alege bracurile; a da deoparte ceea ce este nefolosit.
  2. (v.tranz.) a lăsa numai bracurile, alegând tot ce a fost mai bun; (p.ext.) a răvăși, a deteriora.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.