ciubăr

română

Etimologie

Din bulgară чебър (čebǎr), чабур (čabur) < proto-slavă *čьbьrъ. Confer maghiară csöbör, poloneză ceber, sârbo-croată čabar și slovenă čeber.

Pronunție

  • AFI: /ʧuˈbər/, /ˈʧu.bər/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciubăr
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciubăr ciubere
Articulat ciubărul ciuberele
Genitiv-Dativ ciubărului ciuberelor
Vocativ ciubărule ciuberelor
  1. vas mare făcut din doage de lemn și prevăzut cu torți, având diferite întrebuințări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.