culcuș

română

Etimologie

Din a culca + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /kulˈkuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
culcuș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culcuș culcușuri
Articulat culcușul culcușurile
Genitiv-Dativ culcușului culcușurilor
Vocativ culcușule culcușurilor
  1. locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor.
  2. loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni.
  3. adăpost, sălaș pentru oameni; locuință.
  4. ascunzătoare.
  5. (rar) strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile.
  6. strat din baza unei formațiuni geologice.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.