fragă
română
Etimologie
Din latină fraga (pl.) < fragum.
Pronunție
- AFI: /ˈfra.ɡə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fragă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fragă | fragi |
| Articulat | fraga | fragile |
| Genitiv-Dativ | fragii | fragilor |
| Vocativ | ' | ' |
- partea comestibilă a fragului (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele.
- (reg.; uneori determinat prin "de pom") dudă.
Sinonime
- 1: (bot.) (reg.) pomiță
- 2: dudă
Cuvinte derivate
- frag
- frăgar
- frăguliță, frăgușoară, frăguță
- frăgurel
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.